Jocuri

Image
 
Jocurile noastre nu aveau reguli. 

Nu aveau începuturi şi deloc sfârşituri. Era o învălmăşeală de iubiri, orgolii, ambiţii, zâmbete, lacrimi şi alte ingrediente picante ce dădeau un gust aparte. Gustul buzelor tale era inconfundabil, iar vocea ta era singura melodie ce o fredonam în timp ce mergeam pe stradă. Zâmbeam ironic la fetele ce îmi arătau interesul lor faţă de mine, pentru simplul fapt că mă ştiam deja îndrăgostit de altcineva. Iubeam când stăteam amândoi la masă, la un pahar de vin roşu şi tăcerea noastră făcea cea mai interesantă conversaţie, iar trupurile noastre îşi făceau mici gesturi copilăreşti. Vroiam ca tu să fii cea mai mare încercare a mea. Vroiam să risc cu tine, deşi nu îmi place să pun pariuri cu inima. Mă gândeam dacă nu cumva avea să fie o dramă, sau poate o aventură cu un final fericit. Te privesc ca pe un trofeu, dar nu am să te ţin în vitrină. O să profit de perfecţiunea ce orbul din mine o vede în tine. Da, te voi arunca în pat şi nu voi avea milă, nu cred nimic din înfăţişarea ta de femeie cuminte, inocentă. Dimineaţa va fi la fel ca celelalte, aceeaşi ceaşcă de cafea ce poartă semnătura buzelor tale, râsul tău fiind ceasul ce mă trezeşte, deşi uneori mai am senzaţia că visez, aceleaşi priviri umile, aceleaşi momente făcute scrum şi risipite cu fumul de la ţigări. Apoi te îmbraci şi pleci în grabă. Încerc să te înţeleg, dar prefer să îţi fac jocul şi să nu te opresc. Înainte să ieşi pe uşă, îmi arunci un zâmbet ironic, iar eu răspund prin aceeaşi privire rece în care tu mereu găseşti un acel ‘ Sper să te întorci ‘ disperat. Şi apoi rămân singur, rămân cu aceleaşi întrebări, aceleaşi răspunsuri haotice ce nu reuşesc decât să îmi hrănească curiozitatea şi mai mult. 

Sper să reuşesc cândva să răspund la întrebările despre tine cu “noi “.

Advertisements
Standard
Image
Uite că vin.Uite că vin acasă, o să ne distrăm bine, o să recuperăm timpul pierdut, o să uităm că anul acesta am stat departe, o să uităm de apelurile lungi, de cuvintele spuse la nervi, o să uităm de micile despărţiri. O să refac tot ce am stricat, o să te ţin în braţe pentru toate zilele în care am fost plecat. Ha, poza asta… Nu am ieşit bine, dar totuşi îmi place că eşti tu în ea. În orice poză, acelaşi zâmbet care aduce vara, aceeaşi privire plină de răsărituri. Şi stelele sunt geloase pe tine, că tu eşti în stare să străluceşti mai frumos ca ele. Luna ne zâmbeşte sau sunt eu prea ameţit de parfumul revederii noastre ? Nu înţeleg de unde am venit, dar ştiu că nu vreau să mă mai întorc. Vreau să rămân aici cu tine. Iubesc când mă gândesc la tine, deşi eşti lângă mine. Iubesc tot şi nu mă mai satur. Nu sunt un drogat, dar dependent de tine, sigur sunt. Urăsc când mă pierd printre cuvinte, dar ştiu sigur că tu mă înţelegi, nu trebuie să mă cauţi. Vin de jos, dar tu m’ai ridicat. Uneori mă port bine, uneori sunt împiedicat, uneori sunt indiferent, uneori gelos, uneori romantic…dar mereu lângă tine. Chiar dacă nu sunt perfect, tu mă faci să mă simt perfect. O să mai plec, dar tot aici o să mă întorc şi sper ca tot tu să mă aştepţi. Da, mulţi te vor, iar ele mă tot sună, dar asta nu va schimba cu nimic ce avem noi. Noi nu punem punct sau semnul întrebării relaţiei, ci doar semnul exclamării. Dacă e un vis, nu vreau să mă trezesc în coşmar. Pare simplu între noi, dar lucrurile simple sunt cele mai complicate. Deşi eşti lângă mine, uneori nu te pot vedea, nimic. Posibil că iubirea m’a orbit, altfel nu pot să îmi explic. Timpul trece, dar eu vreau să rămân pe loc cu tine, sentimentele devin tot mai puternice. Urăsc ploaia, dar tu ai reuşit să mă faci să o înţeleg. Ai reuşit ce altele nu au putut. Unele nici măcar nu au încercat şi sincer mă bucur, pentru că altfel nu te mai găseam pe tine.

Am venit. Sper să uit să mai şi plec.

Vin.

Aside

Florile tale preferate.

 
 
ImageAi păşit odată cu timpul şi ai avut puterea să zâmbeşti deşi motivele întârziau să apară. Dacă aş putea să închin un pahar, aş face’o pentru tine. Ştiu, ai fost trădată şi acum nu laşi pe nimeni să se apropie de tine pentru simplul fapt că îţi este frică. Îţi place să vorbeşti cu străinii pentru că doar cei care nu îţi sunt apropiaţi nu te pot dezamăgi. Ai avut dreptate, te dezamăgesc doar cei de la care ai aşteptări. Eşti puternică, ambiţioasă şi niciunul nu te poate impresiona cu vorbe şi foarte rar cu fapte. Aripile tale sunt frânte, dar tu aştepţi doar momentul oportun că să poţi zbura din nou. Iubeşti marea, iubeşti vara şi iubeşti noaptea pentru că ţi’a devenit cea mai bună prietenă. 
 
Ai refuzat să te mai agăţi de oameni şi te’ai concentrat asupra scrisului, îţi place să citeşti, îţi place să îi înveţi pe alţii limba iubirii deşi mulţi nu o vor înţelege. Şi ştiu că ai depresii, şi mulţi cred că sunt doar impresii. Ştiu că ei nu văd, dar tu plângi şi îţi ştergi lacrimile cu aceleaşi mâini care erau cândva strânse de mâinile lui. Ştiu că încă te gândeşti la el, ştiu că îl urăşti şi mai ştiu că încă îl iubeşti deşi el a decis să păşească pe un alt drum cu cea pe care o considerai prietenă. Ştiu, te doare, eşti furioasă. Elegantă, finută, te retragi în întuneric şi îi laşi să te dorească în continuare. Pleci aşa cum vii, pe neaşteptate. Faci victime, deşi tu nu îi răneşti cu nimic. Felul tău de a fi atrage priviri, interese deşi tu nu îţi doreşti decât să îndepărtezi. Cea mai mare calitate a ta, deşi tu crezi că e defect, este că ştii să iubeşti. Şi deşi nu vrei să recunoşti, tu asta îţi doreşti. Îţi doreşti să iubeşti din nou, dar îţi este frică. Frica asta nu îţi dă pace noapte de noapte si mereu te găndeşti că tot tu vei ajunge să iubeşti mai mult decât el.

Eu sunt una dintre victimele tale. Diferenţa dintre mine şi restul este că eu încă ţin minte florile tale preferate.

Standard

Dimineaţă

Image
 
E dimineaţă. 

Dar acum este ‘ Bună Dimineaţa ‘ pentru că te văd pe tine. Te văd cum dormi, iar eu deşi sunt treaz, încă visez. Visez la tine, visez la noi, visez, că altfel nu îmi explic amestecul de sentimente şi senzaţii. E şi amuzant, că eu tot te căutam şi până la urmă m’ai găsit tu. Ce fraier am fost….Prezentul şi viitorul îmi băteau la uşă, iar eu încă vorbeam cu trecutul la geamul din spate. Şi atunci când am deschis, te’am văzut pe tine şi în acel moment am uitat de mine. Cine sunt ? Unde sunt ? A da, sunt lângă tine, e noapte şi ne bucurăm de ea. Habar nu am cum, dar tu ai reuşit. Ai reuşit să mă pui la loc bucăţică cu bucăţică, iar în locul inimii ai pus o poză cu tine. Aşa vei fi sigură că te voi purta mereu cu mine, oriunde. De când te cunosc, furia mea a prins o altă formă, orgoliul a devenit ambiţie, ura a devenit iubire. Şi stai liniştită , voi fi mereu aici cand vei simţi că pici, nu vor exista cărări pe care să nu mergem împreună, nu vor exista certuri fără împăcări, nu vor exista lacrimi fără zâmbete. Tu şi cu mine, fără restul lumii. Eram obosit, somn profund, dar tu eşti cea mai tare cafea, iar aroma ta îmi trezeşte curiozitatea de a te cunoaşte în zece minute cât alţii într’o viaţă. Mă gândesc la ce te gândeşti, şi dacă am să te caut din nou sper ca tot tu să mă găseşti. Şi poate că nu îţi zic mereu cât de mult mă bucur că te’am întâlnit, dar tu să ştii că fără tine, nu ştiu dacă m’aş fi regăsit. E târziu, dormi la pieptul meu iar eu îmi doresc astfel de clipe mereu şi mereu.. Poate că nu ne potrivim, poate că nu avem relaţia perfectă, dar de ce să mă gândesc la lucrurile acestea, când mă pot gândi la tine ? 

E dimineaţă. Te văd cum te trezeşti şi îmi zâmbeşti…Bună Dimineaţa !

Standard

Aştept.

Image
 
Încă aştept. 

Încă o aştept deşi ea nu dă niciun semn că va veni. Încă îmi aştept demonul, că să aprindă focul ce îmi va ţine de cald. Aştept să fiu educat, să fiu pus la locul meu, să învăţ să mă comport în dragoste. Doresc lecţii de dragoste perfecte că să nu mai am restanţe la examenele iubirii. Nu vom lăsa loc pentru minciună, pentru că toată lumea adoră poveştile…Noi vrem cuvinte directe, sincere, nu culese din poezii. Vreau să zic tot ce simt, fără supărări absurde. Doresc acel orgoliu care mă va face să las de la mine. Doresc acea privire care să mă intimideze, o privire rece în care doar eu să văd un gram de iubire. Ea să fie motivul pentru care zâmbesc, plâng…Nu vreau să recunosc ceva, vreau ca ea să mă citească ca pe o carte. Vreau să ne înţelegem doar din priviri, să nu ţinem cont de trecut, de amintiri. Nu am să o întreb cum a fost, pe unde a fost, ci am să îi spun ‘ bine ai venit ! ‘ . Bine ai venit, pentru că te aştept de ceva timp, chiar asta am să îi zic. Doresc ambiţie, doresc răutate pentru că iubesc să văd cum îşi arată doar pentru mine şi partea aceea de bunătate ce o va ţine ascunsă. Chiar dacă nu va fi prima mea iubire, îmi doresc să fie cea mai puternică. Chiar dacă eu nu voi spune cele mai bune glume, am să mă străduiesc doar ca să o văd cum râde. Doresc să aibe grijă de mine, pentru că recunosc, nu sunt mereu puternic, şi cu siguranţă voi avea zile când o să mă simt pierdut. Iar eu voi face totul pentru ea, nu va exista niciun podium pentru că există doar locul unu, iar ea se va afla mereu acolo. Nu va primi medalie de aur, ci am să îi dau inima mea. Dacă voi avea un alt drum, îmi doresc ca ochii ei să mă îndrume. Să fie o adevărată doamnă, dar în pat să ne dezbrăcăm de inhibiţii. Doresc o combinaţie perfectă de nebunie şi banalitate. Doresc să o văd cum doarme şi cum se trezeşte. Să ne începem dimineaţa cu miros de cafea şi zâmbete. 

Pentru ea, aştept.

Standard

Tablou

Image
Din podul inimii am luat o pânză şi am început, sau cel puţin am încercat să ridic dragostea la rang de artă. Nu sunt un pictor bun, dar sigur, aş fi reuşit să îi fac şi pe cei mai buni artişti geloşi. Am pus multă culoare, dar am reuşit să păstrez un echilibru şi am adăugat un pic de negru, o lacrimă şi ceva mai mult. Am pus sentimente ce nu le poţi vedea, dar le poţi simţi. Am pus pe pânză o poveste, o carte fără cuprins, fără prefaţă, fără capitole. Un fel de portret asupra unor momente din viaţa mea. Un tablou abstract şi în acelaşi timp uşor de înţeles dacă ai pictat sau ai încercat să pictezi aşa ceva. Nu e singurul tablou început, dar e singurul pe care am reuşit să îl termin şi să mă bucur în totalitate de frumuseţea cromatică a pânzei. Însă arta asta devine obsesie, dă dependenţă şi te trezeşti că nu mai poţi să reuşeşti un alt tablou la fel de bun ca primul. Realizezi apoi că nu am ai decât negru, mult negru şi mici puncte de culoare. Nu mai există echilibrul acela pe care ţi l’ai impus de la bun început…
Ce faci atunci ?
Simplu. Tabloul cel mai reuşit îl duci sus, în podul inimii, şi îl uiţi acolo. Doar aşa, ai să reuşeşti să pictezi până la final un alt tablou.
Standard

Zâmbete

hot_coffee_by_kichakicha-d3exxss

Ai ales să fugi. Haha. Ai ales să fugi, în timp ce eu eram pregătit să îţi dau startul, să porneşti spre mine. Dar ai ales să trişezi şi apoi, să alergi în cealaltă direcţie, fără o explicaţie, doar ai trântit o minciună banală ce a putut doar să îmi provoace un mare dispreţ pentru sentimentele ce uşor prindeau contur. Ai ales să nu mă cunoşti, să nu îmi dai o şansă…O şansă să demonstrez că încă mai sunt capabil de a oferi şi de a primi ceea ce de mult îmi lipseşte. Mă gândeam că acum nopţile albe vor dispărea, iar dimineţile vor avea din nou miros de cafea îndulcite cu ‘ Bună dimineaţa ‘. Ai fost o laşă, ai decis să te retragi, înainte să ştii ce laşi în urma valului tău de cuvinte ameţitoare. Ai preferat să mă dai peste cap, deşi eram destul de pierdut şi înainte. Ai plecat aşa cum ai venit, pe neaşteptate. Înţeleg de ce împărţeai atâtea zâmbete….Pentru că nu erau ale tale, ci erau toate furate. Ciudat este că eu nu aveam zâmbet de la bun început, dar tu mi’ai arătat cum e să ai….

Şi acum ? Şi acum îmi lipseşte, pentru că ai decis, tot tu, că îmi stă mai bine fără el.

Ai ales să fugi, dar nu spre mine, spre un alt final.

Standard