Mai multe.

Image
 
Recunosc, din postura unui umil scriitor, că nu tot ce se scrie este şi adevărat. Eu am ales să combin realitatea mea cu ficţiunea celorlalţi. Personajele mele sunt reale, dar au prins trăsături de basm datorită imaginaţiei ce a înflorit atunci când le’am cunoscut. Nu îmi place să vorbesc despre mine, pentru că nu vreau să fiu dat în vileag, vreau să rămân un mister chiar şi pentru mine, urăsc să dau explicaţii pentru ceea ce simt. Vreau ca cineva să mă cunoască pentru ceea ce zic, scriu, trăiesc. Pentru tine e uşor să alegi, pentru mine e greu. Eu mă îndrăgostesc de 1000 de ori pe zi, dar niciodată nu ajung să iubesc de la prima vedere. Nu cred în zodii, deci nu căuta în horoscop dacă ne potrivim, sunt de părere că relaţiile între oameni se bazează pe caracterele lor, modul lor de gândire, pe unda gândirii şi valurile nebuniei de moment. Îmi place să stau liniştit, pentru că îmi urăsc ieşirile de orgolios notoriu, îmi urăsc defectele pentru că ele sunt piesele ce reuşesc să termine acest puzzle imens reprezentativ caracterului meu. Am avut dramele mele, am avut problemele mele, am avut soluţiile mele. Am ales cariera greşită pentru pasiunea ce îmi oferă libertate deplină în această lume de roboţi supuşi. Iubesc scrisul doar noaptea, niciodată ziua. Muză îmi este noaptea, ea îmi oferă liniştea dulce-amăruie ce se joacă cu stările mele. Trăirile mele devin silabe, cuvinte. Mă mulţumesc cu puţin pentru că ştiu că voi avea mai mult şi am aşa multă încredere în ambiţia mea încât am devenit cel mai mare leneş. Dar mereu mă simt ca un olimpic pentru că de fiecare dată reuşesc să termin ultima sută de metri în timp record. Râsul meu este unul haotic, uneori am impresia că mi’a fost dat aşa special pentru a ascunde urletele ce le port în suflet. Da, uneori cedez şi fug, mă retrag de lume în scris şi în liniştea nopţii, alteori mă calmez în fum încercând să creez o ceaţă în jurul meu pentru a nu mă vedea nimeni. Îmi este dor de persoane, de momente, de trecut, dar reuşesc să mă trezesc la timp în prezent atunci când viitorul bate la uşă. Lumea poate că nu mă vede aşa cum ar trebui, dar tot ce pot face este să rămân indiferent, mă face imun. Uneori sunt laş şi fug de responsabilităţi, alteori sunt viteaz şi le înfrunt pe toate cu aceeaşi ironie ce m’a ajutat de atâtea ori în viaţă. Da, ironia nu ştiu cum să o percep , defect sau calitate, dar ştiu că o iubesc. 
 
În scris nu sunt ironic, pentru că nu mai sunt eu atunci când scriu. Aici şi doar aici, vorbim despre Scriitorul Mediocru. În rest, Scriitorul are un nume, un zâmbet, mai mulţi ascultători, mai multe griji, mai puţine lacrimi. Scriitorul este doar noaptea, ziua viitor inginer. Ziua îşi doreşte să îşi satisfacă trupul, noaptea sufletul. Sunt două personaje ce împart acelaşi trup. Puţine au fost momentele când cele două suflete s’au întâlnit, şi atunci a fost când Scriitorul a vrut să îşi deschidă inima pentru a se face iubit. Da, nu vreau să mă iubeşti dacă eu nu te iubesc. Nu vreau lacrimi din partea ta, dacă eu nu îţi pot oferi lacrimi de fericire. Nu vreau sacrificii, nu îţi doresc timpul dacă eu nu am ales să ţi’l răpesc. Îţi fur din timp doar pentru a’ţi dărui amintiri în schimb. Ascult muzică, dar bună numai pentru mine. Nu contează genul, atâta timp cât îmi oferă acea doză mică de adrenalină sau reuşeşte să îmi reducă din bătăile inimii. Am ales să fiu banal dar să port anumite trăsături ce mă fac special doar pentru anumite persoane. Îmi place să rămân o amintire frumoasă, o iubire, îmi place să fiu un gând atunci când tu pui capul pe pernă. Îmi place să mă joc cu mintea ta, să îţi cunosc toate secretele, toate fanteziile. Îmi place să dau piept cu orgoliul oamenilor. Mi s’a spus de nenumărate ori că am o privire rece, urâtă, ce emană aroganţă si ură, şi recunosc, aşa este. Sunt uneori foarte arogant şi al naibii de rău doar pentru a’mi ascunde bunătatea. Nu mă interesează puţine şi îmi pasă de multe, mă îngrijorez şi când nu am griji, râd fără motiv, sunt copil mare uneori pentru că nu vreau să ajung ca unele persoane, să regret că nu am făcut lucruri la timpul lor. Niciodată nu e prea târziu, dar mai bine este mai devreme. Sunt şi matur pentru că viaţa nu înseamnă doar râsete şi zâmbete, ea trebuie tratată cu respect şi seriozitate uneori. Am avut multe pasiuni, multe stinse în minciuni. Sunt invidios, gelos pentru că timpul meu întârzie să apară, atâta tot. Ador singurătatea, liniştea, iar apoi mă trezesc panicat că nu găsesc un ascultător, un chip de om. Uneori îmi place să mă scald şi în agitaţia oraşului şi să mă pierd printre valurile de oameni. Eu sunt mereu în antiteză, în mintea mea mereu este o luptă între două personaje, eu am două inimi şi mai greşesc că nu o dăruiesc de fiecare dată pe cea potrivită. 
 
Ia aminte, Scriitorul este construit din trăiri, amintiri şi cuvinte.
Advertisements
Standard

2 thoughts on “Mai multe.

  1. Andrei says:

    Simplitatea e pensula ce te ajuta sa-ti pictezi un portret complet.Dar in spatele cuvintelor simple se ascund trairi complexe.Felicitari!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s