2:55 AM

tumblr_nab9mpdT2W1rhpo1lo1_400

 

 

M’am întrebat de foarte multe ori dacă tu te gândeşti la mine.
Şi de multe ori, nu am găsit, nu am primit niciun răspuns.
Nici nu ştiu dacă răspunsul tău mi’ar face bine.
Dacă răspunsul ar fi DA, ţi’ reproşa faptul că mi’ai  ascuns acest lucru.
Ţi’ reproşa de ce nu ai fost acolo, îmi arăţi, faci simt acel DA nenorocit.
Te’ certa pentru fiecare noapte în care, singur, stăteam şi priveam tavanul căutând răspunsul.
Te’ certa pentru cât mi’ai lipsit şi pentru cât ţi’a luat ca te întorci la mine.
Te’ certa pentru ai încercat uiţi
Te’ certa pentru asta ai şi crezut la un moment dat, m’ai uitat.
Te’ certa pentru nu ai ales întotdeauna bine şi de fiecare dată când realizeai asta,  îţi aminteai de noi.
Te’ certa pentru ai renunţat la mine, atunci când trebuia te iubesc şi iubeşti mai mult.
Te’ certa….Pentru acest răspuns a venit prea târziu, şi pentru draga mea, eu nu mai pot întoarce înapoi,  pentru ştiu

Tu ai pleca din nou.

Dacă răspunsul ar fi NU, ţi’ reproşa faptul îmi zici adevărul crud, ce doare.
Ţi’ reproşa ai face totul doară şi mai tare.
Ţi’ reproşa mi’ai distruge orice amintire, şi imaginea ta perfectă din mintea mea s’ar duce naibii…Ai distruge ce văd eu frumos la tine.
Ţi’ reproşa faptul ai ţinut acest răspuns departe de mine, pentru a ţine pe mine pe loc,  blocat în trecut.
Ţi’ reproşa ai profitat de faptul eu nu ştiu, sau cel puţin nu ştiam îţi zic NU.
Te’ certa pentru înainte ai fi zis DA şi pentru acest NU cântăreşte mai mult decât acele DAuri puse la un loc.
Te’ certa pentru din cauza acestui NU, posibil următorea fată nu audă de la mine DA. Şi de asta, îmi este frică.

Dacă te gândeşti la ce răspuns îmi dai, te rog nu o mai face. Pentru eu nu voi mai întreba.

Advertisements
Standard

Scântei

tumblr_nkz9m4svle1un5ff8o1_1280

Spune’mi, spune’mi tu mie acum,
De ce mai avem un album, dacă pozele noastre sunt făcute scrum ?
Ştim amândoi, cum de s’a ajuns aici,
Nu vezi că te contrazici în ceea ce faci şi ce zici ?
Simt că mă oboseşti, simt cum vrei să mă ataci,
Simt cum mă urăşti, şi în acelaşi timp simt cât de mult mă placi,
Plină de frustrări, dar şi de aroganţe,
Foloseşti cuvintele ca pe nişte gloanţe.
Foc după foc, încerci să mă răneşti,
Te cunosc de o viaţă, dar nu mai ştiu cine eşti.

Nu este vina mea că am un astfel de trecut,
Dacă aveam altul, oare mă iubeai mai mult ?
Mă întreb de multe ori, dacă tu chiar mă iubeşti
Sper să nu observ asta abia atunci când nu mai eşti.
Dar dacă asta este iubirea, atunci nu mă aşteptam,
Şi să o cunosc cu tine de mână, chiar nu mă gândeam.
Fericirea ne’o găsim doar în clipe rare,
Parcă toată iubirea noastră, uşor, uşor dispare.
Noi ne’am găsit, doar ca să ne pierdem ?
Dacă iubirea este aşa, atunci în ce să mai credem ?
Sau poate că asta este doar o faza proastă,
Şi că noi încă mergem împreună, pe cărarea noastră.

Dar astfel de momente ţin de ani buni,
Şi orgoliile noastre sunt ca două furtuni,
Sub acelaşi cer, ce era cândva senin,
Ce avem noi acum, ne este propriul chin.
Ce avem noi acum, nu este ceva sănătos,
Când eu am plecat, tu unde ai fost ?
Şi când m’am întors, nu te’am găsit,
Aş vrea să îţi spun din nou, dar nu mai ştiu exact ce simt.
Aş fi vrut să avem ceva diferit, ceva special,
Orbiţi de dragoste, nu vedeam că ne apropiam de final.

Şi în toată gălăgia asta, eu am ales să tac,
Gânduri peste gânduri, nu eşti aşa uşor de suportat.
Arunci cu repliciri dure, mă scoţi vinovat,
De ce filmul nostru încă continuă, dacă tu spui că s’a terminat ?
Îmi spui că nu am crezut în visele tale, că nu mi’a păsat..
Că îmi vorbeai prin gesturi, dar eu nu le’am ascultat..
Îmi vinzi îmbrăţişări calde şi sărutări reci,
Mă întreb de multe ori dacă tu mă înţelegi…
Sau pe tine te înţelegi ?
Am să îţi las uşa deschisă, ştiu că ai să pleci.
Şi deschisă va rămâne o vreme, să ţii minte,
În cazul în care ţi se va face dor şi te vei întoarce la mine.

Dar va veni şi o zi,
La un moment dat, tu uşa închisă o vei găsi.
Vei bate din nou la uşă, dar răspuns nu o să primeşti,
Dacă ai uitat unde ne’am pierdut, cum ai vrea să ne găseşti ?
Ai rescris cartea noastră de atâtea ori, dar nu îţi aminteşti gânduri,
Acum se explică de ce găsesc spaţii goale, la anumite rânduri.
Caracterzarile noastre pe care le.ai făcut, sunt chiar perfecte,
Îţi dau dreptate, noi chiar ne’am iubit pentru defecte.
Ţi’a plăcut nesiguranţa mea, pentru tine a fost o aventură,
Cine a ştiut că va fi o luptă aşa dură ?
Îmi place să complic tot ce este simplu,
Tu eşti foarte complicată, sper să îmi ajungă timpu’.
Mie mi’a plăcut răutatea ta, trebuia să simt ceva,
Nu eşti prima, deci draga mea, eu sunt obişnuit cu durerea.

La o răscruce de drumuri, să vin la tine am ales,
Neştiind că acest drum spre tine, are un singur sens.
Şi când ne vom găsi din nou, vocile demonilor vor tremura,
Şi când ne vom pierde iarăşi, raiul se va cutremura.
Ca soarele şi luna, sufletele noastre se întâlnesc rar,
Eclipsa, singura clipă impreună, şi apoi dispărem iar..
Aşa este la noi, un pleacă ce este prea des auzit,
Şi un vino, parcă d’asta mă şi simt ademenit,
Din nou, să te găsesc şi să te pierd,
Tu să îmi greşeşti, şi eu din nou să te iert.

Standard