– Alo ? Sunt eu, şi oricât de mult ai fi vrut să fie altcineva, ghinion. Eu sunt, şi am venit să îţi dau lumea iarăşi peste cap, raftul nostru să îl şterg de praf. Ţinută de mână, te voi duce prin trecut, prezent şi viitor. Te voi face să îţi fie dor. De mine, de cum erai, de noi. Dor de întregul nostru, întregul tău şi al meu. Scuze, dar aşa sunt eu. Ai avut impresia că m-ai uitat, te-ai prefăcut că nu îţi mai pasă şi pentru o vreme chiar asta ai şi crezut. Surpriză, draga mea, nu m-ai uitat. Tăcerea ta îţi trădează ruşinea. Am fost primul tău, iar tu nu ai fost ultima mea. Tu mă vei ţine minte o viaţă, eu te voi uita în dimineaţă. Draga mea, vino pe la mine, după atâta rău să simţi un pic de bine. Nu te împotrivi, că nu are rost. Ştim amândoi că îmi vei ceda. Draga mea, vino din nou, ca eu să plec iar. Vino pentru o viaţă, eu o să plec de dimineaţă. Vreau să ştiu ce mai faci, vreau să ştiu ce gândeşti, de ce taci ? Ştii că am dreptate, încă îmi cauţi privirea pe la metrou. Şi la orice asemănare de a mea, bătaia inimii tale prinde ecou. Eu te-am mai privit, întâmplător. Dar tu nu m-ai căutat cu privirea, pentru că tu mereu mă găseai la tine în suflet. Nu ai căutat pe altcineva, pentru că tu nu voiai să mă uiţi. Ţi-a fost frică. Dar frica ta, era mai bine, să o ai acum când m-am întors la tine. Draga mea, spune-mi ceva, nu o mai face pe orgolioasa. Ştii bine că la mine nu are efect, când orgoliul este defectul meu perfect. Dacă ţi-aş închide acum, ai regreta. Ţi-ai regreta faptul că nu ai avut curaj să îmi spui ceva. Spune-mi, cât de dor, de mine îţi este ? Hai să ne scriem din nou în aceeaşi poveste. Pe raftul nostru, să nu îl mai lăsăm iarăşi gol. Şi în casa noastră să nu mai găsim iarăşi praf. Îţi este dor de atingerea mea stângace ? De chipul meu la fereastra din dormitorul tău, în dimineaţă ? De vorbele mele dificile, ce trădau experienţe. Ţi-am fost drog, ţi-am fost scăpare. Ţi-am fost zi şi noapte, prin gândurile tale. Te-am învăţat să fii femeie şi tot ce ai face cu următorul, ai şti de la mine, ştii bine. Draga mea, nu mi te împotrivi, ştii că nu ai şansă. Acum te las, aştept să faci tu următorul pas. Ştiu că mă vei suna, şi îmi vei reproşa multe. Mă vei înjura, blestema. Voi simţi singurătatea din mândria şi aroganţa ta . Voi simţi dorul din uitarea ta prefăcută. Îmi vei spune că nu te merit, şi chiar ai dreptate. Voi simţi singurătatea din mândria şi aroganţa ta . Voi simţi dorul din uitarea ta prefăcută. Mă vei alunga. Şi prin această alungare, îmi voi da seama că tu de fapt, vrei să mă ai iarăşi lângă tine. Voi simţi împăcarea în toată cearta asta a ta. Şi cuvintele tale vor deveni mute, atunci când te voi strânge iarăşi la piept. Tu tot ce îţi doreşti, este să mă întorc şi să nu mai plec.
Scriitorul Mediocru 