Când nu ştii de mine.

Hai ia de mână şi lasăte în lumea mea. Sper nu te sperii de mine prea tare, sau poate mi se pare….Dar de ce tremuri ? Nu îţi place lumea mea ? Sinistră şi în acelaşi timp minunată, pentru mine. Lumini şi umbre, sentimente şi indiferenţă, ură şi iubire, cald şi rece, da şi nu. Sunt eu şi nu altu. Acelaşi eu, cu o imagine pe care nu ai văzut-o sau pe care eu nu am vrut ţi-o arăt. Îmi umbli în a mea noapte, desculţă, printre gândurile mele. Acum o vezi, o auzi şi o simţi ce nu văd eu, ce refuz aud şi ce nu mai reuşesc simt. Lacrimi de ruşine îmi vor cade, netrecut pe la biserică şi plin de păcate. Uneori aşa simt, aşa consider. De fapt nu simt şi nici nu sunt….bun de ceva. Un mare nimic, ce vede lumea în umbre, ajungând într-un final una dintre ele. Din nou, nu ne-am mai văzut ca eu îmi iau doza, evadez şi nu îmi este greu realizez,  nu fac bine. Ştii clişeul ăla prost ? ” Eşti prea bună pentru mine ” ? Ehh, în cazul ăsta nu este un clişeu. Chiar aşa este. Nu pot sta lângă tine, nu te pot ţine lângă mine. Tot ce semăn pe al meu pământ se usucă, moare. Nu vreau ca şi tu, pe drumul meu te pierzi. Nu judeca, te rog. Cel mai bine, este pleci pur şi simplu şi atât. nu pui întrebări, pentru că nu îţi voi oferi răspunsuri. Nu îmi vorbi de mâine, pentru eu nici astăzi nu ştiu de noi. Şi sincer, parcă nici nu îmi pare răuAdică, cum îţi explic…Nu înţelegi, nu vei înţelege de fapt. Să aştepţi noaptea ca tu te simţi pierdut iar printre stele…înţelegi ? Aştept noaptea ca nu îmi mai pese şi las în grija unor vise ce mi le poţi vedea în pupile. Ochii mici, ochii roşii, sete, râsete, zâmbete, plânsete, nopţi de Sâmbete şi astea în fiecare noapte. Simt cum priveşti, o privire de dispreţ, dezamăgire, milă. Nici nu îmi pasă. Cum îmi mai pese când singura alinare, singura linişte mi-o pot găsi în felul acesta ? Nici nu ştiu cine eşti, nu îţi schiţez niciun zâmbet, niciun semn, niciun sărut, niciun salut. Pentru tine, eu nu mai exist preţ de câteva ore. Te voi minţi am treabă, sunt ocupat, nu am timp, sunt obosit. Te voi minţi fără nicio ezitare, te voi minţi perfect. ascund, un refugiu pentru mine. O scăpare, o linie de sosire spre care alerg o zi întreagă şi ajung abia noaptea după ora 00:00. putea îţi fac rău şi bine deloc. Este pe bune, chiar dacă ţie ţi se pare un joc. Nu băiat rău, nu golan, nu un mare intelectual, nu de bani gata, nu sărac, nu cel mai bun scriitor, nici faimos. Pur şi simplu o poveste a unui băiat normal, ce sătul de atâtea eşecuri, îşi găseşte alinarea în fumuri de ceaţă deasă. Şi toţi vor spune, vor arăta cu degetul. Unii vor vrea ajute, alţii vor vrea  asculte. Unii vor simţi milă. Şi mie, pur şi simplu nu îmi va păsa. Nicio tresărire de caracter, nicio strângere de mână şi de inimă nicio bătaie. Pur şi simplu, un corp inert într-o mare de indiferenţă dulce. Se vor găsi scuze, nu s-a ştiut, nu am spus. Dar de întrebat, s-a întrebat ? Am fost întrebat ? Nimeni nu ştie exact, niciunul nu cunoaşte, dar toţi vorbesc, toţi se dau cu experienţă în ale vieţii. Şi vin cu sfaturi inutile, penibile. Sfaturi ce mi le-am dat şi singur pentru o perioada. Vor veni şi discuţii despre dragoste.Îmi vor zice de ea şi voi strânge din dinţi datorită ipocriziei ascunsă după fiecare poveste. Voi simţi ură pentru basmele alea, dragostea e unică, pură şi unii nu o simt niciodată. Dragostea, e crudă, nu iartă, uneori doar primeşte şi nu . Dragostea nu este unică, este doar necunoscută. Dragoste cică vine doar atunci când nu te aştepţi. Eu sunt de părere vine tot timpul, dar doar pentru unul şi rar pentru doi. Dragostea neîmplinită este realitatea visătorului, ştiţi şi voi. Şi eu sunt cel mai mare visător, poate din cauza asta nu îmi place realitatea în care trăiesc. Lumea mea există doar noaptea când oraşul doarme. Filmele mele de pe străzile pustii, unde umbrele îşi joacă rolurile pe pereţii unor blocuri cenuşii. Lumea mea nu are culoare, doar umbre şi lumini. Unde timpul se măsoară în momente de panică, urmate de un zâmbet şters. pierd în tăcerea cuvintelor şi ascult gălăgia gândurilor mele. Totul este un haos liniştitor. Aşa simt. Şi în lumea mea, mi-am găsit un pic de dragoste. O lume pe care o plac aşa mult, încât lumea în care eşti tu pentru mine este inexistentă. Lumea mea fără tine, atunci când tu nu ştii de mine.

 

 

 

Advertisements
Standard