Urasti.

 

Stiu ca urasti sa imi auzi numele,

Ma urasti cand apar prin mintea ta si iti sfaram gandurile,

Imi aduc aminte cum aceleasi ganduri le aveam si eu,

Imaginea ta, am crezut ca va urmari mereu.

Sunt ganduri naspa ce mi-au trecut prin cap,

Ganduri ce nu le-am uitat, ci pur si simplu le-am ingropat,

Si din indiferenta ta am facut punct,

Sfarsitul unor randuri de sentimente, ce acum nu mai sunt.

Iubirea noastra ca un pahar plin pe jumatate, dar am fost realist,

Sau pe jumatate gol, de asta aveam momente cand eram pesimist.

Ma terminau vorbele tale reci,

Imi aduc aminte ca te sunam noaptea si iti spuneam ca tu nu-mi treci,

Imi aduc aminte de o zi in care mi-ai spus ca nu ma mai iubesti,

Ca nu mai sunt ceea ce iti doresti, eu voiam sa-mi platesti.

Da, te-am urat pentru cat de mult te-am iubit,

Timpul chiar le vindeca pe toate, acum nu mai simt nimic.

 

Nu e asa ca urasti sa imi auzi numele?

Stiu ca nu suporti cand iti cutreier gandurile.

Un an mai tarziu si te-am uitat,

Doi ani mai tarziu si ma vezi iar,

Si ai inceput sa simti, ce am simtit si eu cand eram tine,

Simti cum e sa iubesti si sa nu-ti fie bine.

Randurile astea sunt despre o iubire ce s-a stins bolnava,

Uitata undeva pe o banca, de tine lasata,

Sa putrezeasca, si acum iti pare rau,

Ca m-ai lasat sa plec, ca nu mai sunt al tau,

Ca nu mai sunt langa tine sa te tin aproape,

Amintirile alea raman scrise aici, dar eu voi ramane departe.

 

 

Advertisements
Standard