Gandurile – Intro

 

La ce scriu p-aici par ca nu prea am stat pe carte,

Si daca nu m-as cunoaste, ti-as fi dat dreptate,

Asta sunt eu si ma mai apuca in noapte,

Sa scriu randuri d-astea ciudate si ma dau pe spate

Cand trag un fum, si ma consuma atat de mult,

Ca trec anii si ca nu am facut tot ce am vrut,

Ca viata pune bete in roate si ca nu am putut

Sa ma tin tare si uneori m-am lasat batut.

Da, astea sunt randuri desprinse din realitate,

Daca voiai sa dai de mine, ma gaseai in noapte,

Ma drogam in fuga dupa claritate, pe alei intunecate,

Voiam sa ma omor crezand ca asa nu se mai poate.

Aiurea sa simt cum doar depresia imi era alaturi,

Cand ramaneam singur si trecutul ma privea in geamuri,

Cand eram drogat, spart, si ma tineam de garduri,

Viata mi-a fost pana acum ca un joc de zaruri.

Dar nu am ales calea usoara si am zis sa continui,

Chiar daca ma doare si ma simt al nimanui,

D-asta mai bag uneori alcool si mai fumez un cui,

Ca sa devin inert si sa nu ma mai las prada gandului.

 

 

 

 

 

 

 

 

S.M.

Toti stiu ca sunt Scriitorul Mediocru,

Randurile imi sangereaza a negru,

Toti stiu ca sunt handicapat emotional,

Simt ca ma aproprii de final, fara egal,

In lirica, stau si privesc cu frica,

Cum viata mea este o mimica,

A viselor mele, in deriva printre ele,

Trag un fum, sa urc si sa ating stele,

Pictez pe alb gandurile alea negre,

Le citesc dar de mult nu ma mai sperie,

Nu ma mai atinge nimic, nu mai simt,

Sunt o antiteza intre viu si putrezit,

Fericirea mi-am cautat-o la plic, amagit

Ca nu am gasit-o, si sunt dezamagit,

Ca in egoismul meu, persoane am ranit,

Cand am plecat si nu am zis nimic…

 

Umblu pe strazi si vad lumea 2D,

Bag 4G, sa vad totul full HD,

Si cad, cad, cad, nimeni nu ma poate opri,

Cat te-am iubit, niciodata nu vei sti,

Si zac, zac, zac, pe asfaltul asta rece,

Te aud, dar nu vad ce se petrece,

Si nu stiu incotro sa ma indrept,

Vantablack in jurul meu, ma simt inert,

Blestemat ca sufletul sa-mi bantuie,

Strazile astea pustii, cautand ceva ce nu mai e.

T e s t e r

Lumini difuze, cuvinte ascunse, prin Bucuresti,

Merg pe strazile pustii, sa las in urma mea povesti,

Retras, ma amestesc prin multime, ca asa sunt eu,

High, sa ma simt usor, atunci cand imi este greu.

Persoana apelata, nu mai poate fi contactata,

Degeaba cautati in mine, omul de altadata,

Sunt cel mai bogat sarac, nu-mi lipseste nimic,

Aburi de alcool, pentru momente de amintit,

Si merg pe apa, cand simt ca ma scufund,

Devin surd pentru tot ce nu vreau sa aud,

Pesimist optimist, pun mereu raul in fata,

Asa reusesc sa tin in viata si ultima speranta,

Monologul din fata oglinzii, in fiecare dimineata,

Zic ca nu mai fac, pana la viitoarea stare de greata.

Dansez pe strada, dar doar in imaginatia mea,

Prins in lumea mea, nici nu vrea sa o stiu pe a ta,

Ce ai da la schimb, ca sa faci parte din ea?

Ca sa fii lumea mea, ai renunta la a ta?

La bine si la rau, imi place sa cred asa,

Daca te prinzi de mine, iti jur ca nu te voi lasa,

Si daca vei cadea, vreodata, intr-un abis,

Eu te voi scoate la lumina, asa cum ti-am promis.

Las in urma totul, ai spune ca prea usor,

Nu am ramas blocat in trecut, desi imi este dor,

Nu am vrut sa le fac pe toate, la timpul lor,

Orgolios, nu am vrut sa raman la mana lor.

Jazz clasic in suflet, viata parca-mi este o piesa de rap,

Aici am scris, tot ce nu am apucat,

Sa spun, si am ales acest loc, sa adun,

Toate gandurile mele, sa pot fi nebun,

Pana va veni timpul sa spun, “Ramas bun”.


 

Eu: V

Dau timpul inapoi, cat pot sa fiu de arogant?

Nu-mi place ce imi spui, incep sa te atac,

Nu-mi place ce vad, eu am plecat,

Daca am iertat, nu inseamna c-am si uitat.

 

Sinucigas in ganduri, ai putea spune ca sunt rebel,

Mintit printre saruturi, imi spune ca nu sunt la fel,

Si am jurat sa nu fiu, dar vezi tu,

Pentru orice am platit, am lasat si restul.

 

Am dezamagit persoane, nimeni nu a ramas,

Pun pariu ca pozele cu mine, le-au luat si le-au ars,

Sunt tras, ca sa-mi alung dorul si dezamagirea,

Cand am descoperit, ca poti cumpara iubirea.

 

Prima stare de panica, ti-o da cu soc,

Uneori m-am gandit ca nu o sa-mi revin la loc,

Imi amintesc cand am facut atac de cord,

Flash-uri cu o viata ratata si ca o sa ma gaseasca mort.

 

Antitalent sau prostie, eu scriu in continuare,

Nu schitez nicio urma de regret, chiar daca ma doare,

Printre randuri poti gasi raze de soare,

Ciudat ca-mi pot gasi linistea, in aceste cuvinte amare.

 

Sunt un tanar capabil sa dau sfaturi batranesti,

Naiv in oameni, dar n-ai cum sa ma ranesti,

Cicatrici pe corp si in suflet, sunt plin de povesti,

Sa-mi stai aproape, daca vrei sa ma citesti.

D a r

Sufocat de atata fum, dar eu tot ma joc cu focul,

Fug continu spre tine, de asta nu imi gasesc locul,

Ghinionist de fel, la tine am sa cunosc norocul,

Chiar daca va trebui sa las in urma, totul.

Arunc sageti sa te indragostesti, dar nu sunt Cupidon,

Visez la o viata impreuna, fara sa ma bag la somn,

Orgolios din fire, mint ca nu imi este dor,

Nu sunt cu capul, eu plutesc cu totul pe un nor.

Doua suflete impreuna, de maini tinandu-se,

Pe aripi de fluturi, doua zambete leganandu-se,

Si ca un copil mare, cu sentimentele ei ma voi juca,

In timp ce-mi va zice, cat de mult insemn pentru ea.

Ma prind de ea, si intru in ale ei jocuri,

Este apa ce-mi va stinge, ale inimii focuri.

 

Impacare.

M-am gandit de atatea ori c-am fost un las,

Relatia noastra ne-a fost un simplu peisaj,

Din drumul fiecaruia, si asta este ok,

Am inteles c-am gresit si ca tu nu ma mai vrei.

Multe intrebari si toate au acelasi raspuns,

Ca tu esti o apa si prin viata mea ti-ai facut curs,

M-am trezit prea tarziu c-am gresit,

Resemnat, stiam ca nu mai pot face nimic,

Ti-ai promis ca in viata ta sa nu mai am loc,

Tu ai pastrat tacerea, si ne-am pierdut de tot.

 

Si totusi simt ca mai avem ceva de impartit,

Dar stim amandoi ca nu mai avem nimic,

Ciudat, acum pot spune ca suntem chit,

Pentru tot ce ti-am gresit, in 3 ani eu ti-am platit.

Ai decis sa profiti, ai aruncat cuvinte in vant,

Sa iti demonstrezi ceva, altfel nu inteleg ce ai vrut,

Cand mi-ai spus ca tu inca tii la mine mult,

Si cu cat imi spuneai mai multe, ma simteam si mai pierdut.

Voiam sa te cred, ca tu inca tii la mine,

Dar cum sa te cred, cand altcineva era langa tine?

Si cand sansa mea i-ai daruit-o altcuiva,

Am simtit cum iubirea te poate ruina.

 

In sfarsit, sunt pregatit sa pun punct,

Vreau sa iti spun tot ce nu am putut,

Vreau sa iti spun ca te-am iubit mult,

In ultimii ani m-am urat pentru tot ce ti-am facut,

Imi cer iertare ca ti-am gresit atat de mult,

Stiu ca nu ma crezi dupa tot ce ti-am facut,

Sunt impacat ca noi nu o sa mai fim,

Sunt impacat ca noi nu ne mai iubim.

Sper sa fii fericita acolo unde esti,

Nu am ramas prieteni, ca astea sunt povesti,

D-asta am scris despre noi, ca mai tarziu sa le citesti,

Si cand imi vei auzi numele, sa zambesti,

Chiar daca in acel moment, pe altcineva ai sa iubesti.

Nimic.

Au trecut doua luni, si ai o alta iubire,

Trebuie sa accept ca sunt o simpla amintire,

Ai trecut peste, eu am trecut pe langa,

Si cand luminile s-au stins, altcineva a inceput sa te stranga.

Si de atunci, plimb un corp inert pe strazi,

Gandindu-ma ca tu nu ai mai vrut sa ma vezi,

Visand ca un fraier, ca tu din nou ma vei iubi,

Realizand abia acum, ca intre noi nu va mai fi,

Nimic.

Urasti.

 

Stiu ca urasti sa imi auzi numele,

Ma urasti cand apar prin mintea ta si iti sfaram gandurile,

Imi aduc aminte cum aceleasi ganduri le aveam si eu,

Imaginea ta, am crezut ca va urmari mereu.

Sunt ganduri naspa ce mi-au trecut prin cap,

Ganduri ce nu le-am uitat, ci pur si simplu le-am ingropat,

Si din indiferenta ta am facut punct,

Sfarsitul unor randuri de sentimente, ce acum nu mai sunt.

Iubirea noastra ca un pahar plin pe jumatate, dar am fost realist,

Sau pe jumatate gol, de asta aveam momente cand eram pesimist.

Ma terminau vorbele tale reci,

Imi aduc aminte ca te sunam noaptea si iti spuneam ca tu nu-mi treci,

Imi aduc aminte de o zi in care mi-ai spus ca nu ma mai iubesti,

Ca nu mai sunt ceea ce iti doresti, eu voiam sa-mi platesti.

Da, te-am urat pentru cat de mult te-am iubit,

Timpul chiar le vindeca pe toate, acum nu mai simt nimic.

 

Nu e asa ca urasti sa imi auzi numele?

Stiu ca nu suporti cand iti cutreier gandurile.

Un an mai tarziu si te-am uitat,

Doi ani mai tarziu si ma vezi iar,

Si ai inceput sa simti, ce am simtit si eu cand eram tine,

Simti cum e sa iubesti si sa nu-ti fie bine.

Randurile astea sunt despre o iubire ce s-a stins bolnava,

Uitata undeva pe o banca, de tine lasata,

Sa putrezeasca, si acum iti pare rau,

Ca m-ai lasat sa plec, ca nu mai sunt al tau,

Ca nu mai sunt langa tine sa te tin aproape,

Amintirile alea raman scrise aici, dar eu voi ramane departe.

 

 

Cu drag, tu /26.

 

Stiu ca nu iti arde de sfaturi, asa ai fost mereu,

Voi lasa scris sa citesti atunci cand iti va fi greu,

Atunci cand te vei simti singur, inconjurat de persoane,

Nu te astepta sa ii pese cuiva de problemele tale.

Multi nu vor intelege, putini te vor asculta,

Stiu ca stai prost cu rabdarea dar toate se vor rezolva,

Sincer va fi ca dracu, pune raul in fata,

Vei trece prin foc dar inima iti va fi de gheata.

Tine capul sus, niciodata in pamant,

Te vei schimba dar ai sa vezi ca sentimentele raman,

Nu o face pe victima, pentru ca te vei face de ras,

Zambeste cat poti de tare chiar si atunci cand este de plans.

 

Esti orgolios din cale afara si asta va fi un defect,

Sa-ti ceri scuze cand vei gresi, pentru ca nimeni nu este perfect,

Vei pierde noptile la munca si apoi prin camere obscure,

Vei lua o decizie gresita, ce va avea consecinte dure.

Visand la o viata mai buna, te vei baga in probleme,

In fuga dupa bani, iti vei da seama ca de fapt ai fugit de ele,

Uneori vei uita de tine si asta va fi aiurea,

Vei realiza la un moment dat ca a disparut iubirea.

Vor fi momente cand te vei simti ratacit,

Va fi doar o faza de rahat, tu sa stai linisit,

Ca iti vei reveni, vei fi din nou pe picioarele tale,

Stim amandoi ca viata nu este dreapta si ca te poate lovi tare.

Vei cunoaste o fata si vei atinge fericirea,

Dar iti vei da seama ca nu merge si cat de aiurea,

Este sa vezi cum lumea ta usor,usor, se destrama,

Va fi o lectie dar la inceput ti se va parea o drama.

 

Vei descoperi ca primele impresii pot fi inselatoare,

Unii te vor tine pe loc, mintind ca te vor aproape,

Lumea este egoista si nimeni nu se va gandi la tine,

Uneori o sa pici de prost, crezand ca o vei da bine.

In realitate astea sunt nimicuri, cu care trebuie sa te obisnuiesti,

Vor fi momente cand din drumul tau va trebui sa te opresti,

Sa reflectezi, sa pui lucrurile pe foaie si sa privesti,

Ca tot ce ti s-a intamplat, le-ai transformat in niste simple povesti.

O sa devii dependent si ti-o va da cu teroare,

Dar o sa treci si peste asta, stii ca dracu’ nu moare,

O sa fii omul nepotrivit, la locul potrivit,

Vei auzi cuvinte ce iti vor da de gandit.

Iti vei tatua un rege si o regina, drept multumire,

Si S.M pe coaste, va fi o simpla amintire,

Hai trage tare inainte si lasa totul in spate,

Inca ai timp sa iti transformi visele in realitate.

O mie si una de ganduri si toate sunt de bine,

Carpe diem, ca tot ce este frumos stim ca nu tine,

Profita de sanse, ca ele vor fi rare,

Alege cu inima oricat de gresit ti se va pare.

Succesul iti va bate la usa, lasa-l sa intre,

O vei intalni pe ea si va reusi sa te schimbe,

Vei fi fericit, chiar daca acum nu pare,

Ai grija de tine, pana data viitoare.

 

Noi: I

Pe melodia asta stricata, imi danseaza iubirea bolnava,

Si tot pe melodia asta, inima mea incepe sa bata,

Si fuge, si nu stiu unde mi se duce,

Intr-o continua cautare dupa un sarut dulce,

Si incepe sa ma apuce panica, cand ea nu se mai intoarce ,

Nu sunt vreun fraier dar orice mi-ar cere, eu as face.

Orgoliile noastre ca doua scantei,

Stie ca nu traieste in basme si ca dragostea are pacatele ei,

Imi uraste defectele, ma suporta cu greu,

Ii iubesc defectele, i-am zis ca vreau sa fie a mea mereu.

Imi spune ca fara mine, ea nu poate fi,

Eu ii jur iubire pana voi muri,

Imi spune pana la moarte si dincolo de ea,

Ii jur ca nu voi lasa lumea asta jegoasa s-o supere cu ceva.

Cand o aud plangand, simt cum innebunesc,

Pana nu ii se va plati fiecare lacrima varsata, n-am sa ma opresc,

Si uneori incearca sa imi ascunda,

Ii este teama ca nu am sa-i mai zic “buna dimineata!” sau “noapte buna!”,

Si orice as face, mereu ma voi intoarce la ea,

Singurul loc unde imi pot gasi linistea.