Arata-mi!

Nu inteleg de ce ma mira, cand asta am vrut?

Atunci parea asa simplu si acum ma doare asa mult!

Am ales sa fug, si asta nu pentru prima oara,

Dar nu ma gandeam la singuratate intr-o camera,

Intunecata, simt cum inima imi este mancata,

De gelozie, de dor si mintea imi este ingropata,

In mii de ganduri, si toate ma fac sa racnesc,

Obisnuit sa fiu ranit si eu la randul meu ranesc,

Ce dai primesti inapoi, karma ti-o intoarce,

Tu cu el, eu cu amintirea ta si nu-mi da pace,

Dar asta am vrut, asta am primit si poftim,

Acum imi caut scuze, dar pe cine prostim?

Sunt un doar un alt egosit ce a fost prea mandru,

In loc sa recunosc c-am gresit, am tinut inauntru,

Si pozele cu noi, undeva pe un nor se pierd,

Vreau putere sa le uit, prea slab sa le sterg.

Eu dormeam cand tu plangeai, nu-mi imaginam,

Tu ma visai langa tine dar eu nu mai eram,

Nu ai renuntat la noi, si simteam ca-mi era bine,

Ce-i cu tine? Sun dar apelul nu mai revine,

Simt ca te pierd ca pe un vis, asa ca iti scriu,

Citesti mesajele dar alegi sa-mi raspunzi mai tarziu,

Panica ma cuprinde, simt ca din viata ta ma stergi,

Pentru prima data simt ca nu ma mai iubesti,

Acum e randul meu sa simt ce ai simtit si tu,

Si in timp ce iti vorbeam de noi, tu ai ales pe altu’,

Eu mereu cu gandul la noi, fara sa stiu,

Tu cu gandul sa treci peste si eu sa nu mai fiu,

In viata ta, si pana la urma eu am ales,

Sa nu ma mai iubesti, desi eu inca te iubesc,

Si scriu aceste randuri, in mortii lor, cu lacrimi,

Un semn si ma voi intoarce, tu doar arata-mi!