Toti stiu ca sunt Scriitorul Mediocru,
Randurile imi sangereaza a negru,
Toti stiu ca sunt handicapat emotional,
Simt ca ma aproprii de final, fara egal,
In lirica, stau si privesc cu frica,
Cum viata mea este o mimica,
A viselor mele, in deriva printre ele,
Trag un fum, sa urc si sa ating stele,
Pictez pe alb gandurile alea negre,
Le citesc dar de mult nu ma mai sperie,
Nu ma mai atinge nimic, nu mai simt,
Sunt o antiteza intre viu si putrezit,
Fericirea mi-am cautat-o la plic, amagit
Ca nu am gasit-o, si sunt dezamagit,
Ca in egoismul meu, persoane am ranit,
Cand am plecat si nu am zis nimic…
Umblu pe strazi si vad lumea 2D,
Bag 4G, sa vad totul full HD,
Si cad, cad, cad, nimeni nu ma poate opri,
Cat te-am iubit, niciodata nu vei sti,
Si zac, zac, zac, pe asfaltul asta rece,
Te aud, dar nu vad ce se petrece,
Si nu stiu incotro sa ma indrept,
Vantablack in jurul meu, ma simt inert,
Blestemat ca sufletul sa-mi bantuie,
Strazile astea pustii, cautand ceva ce nu mai e.
Scriitorul Mediocru 
Scrieți frumos chiar dacă tema poeziei are la baza unele aspecte ale vieți care de multe ori duce către dezamăgire. In fond totul face parte din cotidian Blogul nu este organizat cu o arhiva a articolelor sau cel putin articole pe luni. Nu am vazut nici numarul de vizualizari si de comentarii. Va doresc succes. Am ales sa fiu cu ochii pe dumnevoastra sa vad cum evoluați in blogostera.
Multumesc frumos. Da, este adevarat ca blogul nu este organizat dar asa a fost mereu si cel mai probabil asa va si ramane din diferite motive. Apreciez ca ati ales sa ramaneti alaturi.
Daca doriti sa va ajut cu ceva in organizarea blogului va rog sa nu ezitati. Doar daca va doriti . Eu oricum va urmaresc indiferent de interfata si sunt de acord cu deciziile personale ale fiecaruia.O zi frumoasa!